Usturoiul a ajuns la Cannes!

De când am început proiectul nostru, am întâlnit tot felul de oameni.

Oameni blazaţi, care abia aşteaptă să se încheie ziua pentru a ajunge din nou în pat, unde se simt comod, liniştiţi, protejaţi. Oameni care nu mai visează. Care nu doresc să facă nimic, numai să se ascundă de tăvălugul cotidian.

Am întâlnit oameni care colcăie de idei, care doresc să facă ceva, care-şi doresc mai mult, dar nu au energia să facă următorul pas. Care rămân cu visurile lor pe birou, scrise frumos, dar uitate sub un vraf de hârtii şi de lucruri mai importante.

Am întâlnit oameni contaminabili, care se molipsesc rapid, oameni care sunt plini de energie dar care nu ştiu cum să şi-o canalizeze. Şi care, atunci când apare un proiect ca al nostru, se varsă în el cu tot ce au mai bun.

Am întâlnit şi oameni care ni s-au alăturat numai ca să se afle în treabă, şi care au dat bir cu fugiţii atunci când lucrurile au devenit serioase.

Alţii care ne-au spus, verde în faţă, că proiectul nostru nu este pentru ei. Şi i-am înţeles şi i-am apreciat.

Dar oamenii care au lăsat în urma lor un siaj de vise pentru noi sunt cei care s-au molipsit de la noi, s-au implicat în tot ce înseamnă “Usturoi” şi au depus tot ce au avut, zi şi noapte şi de fiecare dată când a fost nevoie, ultima fărâmă de energie. Ultima idee stoarsă după o zi infernală. Ultimul zâmbet şi ultimul strop de creativitate. Doamna şi prietena Elena Ivanca, neîntrecutul Mircea Groza, domnul profesor Vasile Petreanu, impozantul Tibi Covaci, mucalitul şi sufletistul Nicolae Varga, cei doi copii senzaţionali ai noştri de care ne este cel mai dor – lista este foarte lungă. Şi, dintre toţi, cei mai frumoşi nebuni sunt cei care nici măcar nu au apucat să-şi înmoaie codrul de pită în supa noastră de usturoi. Cei care cunosc proiectul nostru numai din auzite, pentru că nu au fost, geografic, acolo, “în strat”, dar asta nu i-a împiedicat să ia aripi şi să zboare alături de noi acolo unde vulturul mânca din Prometeu, unde Felix Baumgarten sărea din stratosferă, unde unii oameni pun piciorul pe Lună sau construiesc, în viitor, celule de viaţă pe planete roşii.

Unul din cei mai creativi oameni pe care-i cunosc, Lucian Mircul, autorul multor texte care ne fac să râdem la radio naţional şi un împătimit al artei cu imagini mişcate, ne-a făcut una din cele mai frumoase surprize de la începutul nebuniei noastre: trimis special, în numele site-ului de cinematografie pe care îl păstoreşte cu pasiune, la Cannes, în donjonul filmului european, a adus usturoiul pe covorul roşu.

Dragă Lucian, îţi spunem doar atât: dacă eram fete, am fi plâns 4 zile.

7 Responses to “Usturoiul a ajuns la Cannes!”

Leave a Reply

Design Downloaded From Free Wordpress Themes | Free Website Templates | News and Observers