Tamango, de ce te-ai dus de lângă noi?

Întotdeauna l-am considerat prieten pe Tamango. Cine nu-l consideră aşa?

Nu ne-am întâlnit niciodată, nu am schimbat telefoane, nu ştia că noi existăm, dar îl simţeam aproape de noi, foarte aproape de noi. Cu lingurile lui, cu refrenele, cu tonul inconfundabil al vocii, cu jingle-urile de la Radio Guerrilla sau alături de Shukar Collective – un experiment muzical unic, credem noi. Nu singular, ci unic. Cu un om unic. Şi singular. Un om de condiţie modestă, dar un om comoară. Un om cu vorba ca tunetul, cu inima caldă şi privirea blândă. Un om mare. Un om cu pălăria lui. Un om cu pălăria şi mustaţa lui…

Astăzi refuzăm să plângem. Azi dimineaţă am aflat că “cine intră-n cartiere, Tamango cu pumn de fiere” s-a dus să cânte la lingurile lui Dumnezeu. Dragă prietene, călătorie uşoară! Cântă-i cu suflet, aşa cum ne cântai tu.

Doamnelor şi domnilor, Tamango! Şi-atât.

 

2 Responses to “Tamango, de ce te-ai dus de lângă noi?”

Leave a Reply

Design Downloaded From Free Wordpress Themes | Free Website Templates | News and Observers