Usturoiul a ajuns la Cannes!

De când am început proiectul nostru, am întâlnit tot felul de oameni.

Oameni blazaţi, care abia aşteaptă să se încheie ziua pentru a ajunge din nou în pat, unde se simt comod, liniştiţi, protejaţi. Oameni care nu mai visează. Care nu doresc să facă nimic, numai să se ascundă de tăvălugul cotidian.

Am întâlnit oameni care colcăie de idei, care doresc să facă ceva, care-şi doresc mai mult, dar nu au energia să facă următorul pas. Care rămân cu visurile lor pe birou, scrise frumos, dar uitate sub un vraf de hârtii şi de lucruri mai importante.

Am întâlnit oameni contaminabili, care se molipsesc rapid, oameni care sunt plini de energie dar care nu ştiu cum să şi-o canalizeze. Şi care, atunci când apare un proiect ca al nostru, se varsă în el cu tot ce au mai bun.

Am întâlnit şi oameni care ni s-au alăturat numai ca să se afle în treabă, şi care au dat bir cu fugiţii atunci când lucrurile au devenit serioase.

Alţii care ne-au spus, verde în faţă, că proiectul nostru nu este pentru ei. Şi i-am înţeles şi i-am apreciat.

Dar oamenii care au lăsat în urma lor un siaj de vise pentru noi sunt cei care s-au molipsit de la noi, s-au implicat în tot ce înseamnă “Usturoi” şi au depus tot ce au avut, zi şi noapte şi de fiecare dată când a fost nevoie, ultima fărâmă de energie. Ultima idee stoarsă după o zi infernală. Ultimul zâmbet şi ultimul strop de creativitate. Doamna şi prietena Elena Ivanca, neîntrecutul Mircea Groza, domnul profesor Vasile Petreanu, impozantul Tibi Covaci, mucalitul şi sufletistul Nicolae Varga, cei doi copii senzaţionali ai noştri de care ne este cel mai dor – lista este foarte lungă. Şi, dintre toţi, cei mai frumoşi nebuni sunt cei care nici măcar nu au apucat să-şi înmoaie codrul de pită în supa noastră de usturoi. Cei care cunosc proiectul nostru numai din auzite, pentru că nu au fost, geografic, acolo, “în strat”, dar asta nu i-a împiedicat să ia aripi şi să zboare alături de noi acolo unde vulturul mânca din Prometeu, unde Felix Baumgarten sărea din stratosferă, unde unii oameni pun piciorul pe Lună sau construiesc, în viitor, celule de viaţă pe planete roşii.

Unul din cei mai creativi oameni pe care-i cunosc, Lucian Mircul, autorul multor texte care ne fac să râdem la radio naţional şi un împătimit al artei cu imagini mişcate, ne-a făcut una din cele mai frumoase surprize de la începutul nebuniei noastre: trimis special, în numele site-ului de cinematografie pe care îl păstoreşte cu pasiune, la Cannes, în donjonul filmului european, a adus usturoiul pe covorul roşu.

Dragă Lucian, îţi spunem doar atât: dacă eram fete, am fi plâns 4 zile.

Veştile bune de joi

Dragii noştri, avem trei veşti foarte bune pentru astăzi:

1. Am apărut la Digi24, la emisiunea “Ca-n filme“, pe tema “Filmele şi discriminarea”. Înregistrarea emisiunii (cu interviuri cu Cristian Tudor Popescu şi Maia Morgenstern) este disponibilă aici. Despre noi se vorbeşte de la minutul 9:10 încolo, iar în secvenţe apar cei doi copii miraculoşi Sebi şi Darius, precum şi Istvan Kanalas (“Mafiotul”), Gabriel Oană (“Naşul” din tren), covaciul din Sălaj, Răzvan Dragoş (“Blatistul” din tren). Foarte frumoasă emisiunea, dacă sunteţi abonaţi la alţi furnizori de TV prin cablu o puteţi urmări şi online duminica, de la 16.20.

2. Am primit muzică tradiţională din Sălaj, cântată de inegalabilii Gyuszi şi Ervin Stoica de la Ansamblul Porolissum. Vreo 40 de minute, deci vom avea de unde selecţiona pentru coloana sonoră!

3. Cea mai importantă, neaşteptată şi dragă veste muzicală vine de la Villy, colaborator, printre altele, al formaţiei BUG Mafia, care s-a alăturat echipei noastre impresionante de muzicieni. Dragii noştri, este oficial: vom fi primul film din istorie care va avea Gipsy Rap în coloana sonoră.

V-am trimite o poză cu zâmbetul nostru de fericire, dar nu încape pe ecran. Mulţumim, Villy!

BlogalInitiative şi Lumânăresele ne dau o mână de ajutor

De când s-a dus vorba că avem nevoie de fonduri pentru a încheia cu bine post-producţia, am rămas impresionaţi de câtă lume a sărit să dea o mână de ajutor.

Blogal Initiative a pornit o campanie pentru a aduna blogerii dispuşi să ofere spaţiu publicitar unui eventual sponsor. Rezultatul – 87 de bloggeri (corecţie: 107!) s-au oferit să scrie articole şi să ofere bannere. Am fost pur şi simplu copleşiţi de numărul mare de oameni care doresc să ajute, semn că blogosfera este frumoasă atunci când vrea. Dacă adăugăm la acest lucru numărul uriaş de bloggeri care preiau orice ştire legată de Usturoi, rezultă o cifră… impresionantă!

Lumea Lumânărilor au pornit o campanie cu lumânări personalizate cu conceptele vizuale ale filmului nostru. Încasările ne vor fi donate pentru a putea definitiva cu bine post-producţia. Mai mult, ne vor oferi lumânări pentru a le oferi, în semn de recunoştinţă, donatorilor generoşi în această cauză a noastră.

Le mulţumim foarte, foarte frumos! Suntem – pe bune – copleşiţi:)

Între timp, vă mai supunem atenţiei câteva apariţii în presă:

Portal HR

Adevărul

Ziua de Cluj 1, Ziua de Cluj 2

Transilvania Live

– Radio Guerrilla

Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră!

Foarte pe scurt: suntem pe ReelHouse, un site care ne poate ajuta să ne promovăm filmul peste ocean. De aceea, vă rugăm frumos să vizitaţi pagina dedicată filmului nostru, să mai vizionaţi o dată teaserul al doilea şi, dacă v-a plăcut, să-i daţi Like. Acest lucru ne va permite să atragem fonduri din donaţii şi, în cel mai rău caz, să ne facem puţină publicitate înainte de marea lansare de anul acesta.

Mai mult, aveţi acolo încă două bloopers, plus poze de la filmări.

Vă mulţumim!

Usturoi bloopers

Dacă am putea, şi ar trebui să putem, pentru că sunt prea delicioase, am mai face un “Usturoi” numai cu bloopers – secvenţe în care actorii noştri au făcut mici gafe care vor fi tăiate la montaj şi nu vor apărea în versiunea finală. La filmări, în ciuda stresului inerent unei asemenea întreprinderi, ne-am amuzat copios pe seama lor.

Mai jos aveţi două secvenţe cu cei doi geniali mici ai filmului nostru – Sebastian Topan şi Darius Stoica – care nu vor vedea lumina DVD-ului în montajul final; dar asta nu înseamnă că nu ne putem amuza de ele aici, pe blogul nostru.

 

 

Am apărut şi în Revista Bulevard

Ironia sorţii: Adrian Hădean, cunoscutul bucătar şi blogger clujean (şi băimărean) şi (mai nou) actor în filmul nostru, ne ia un interviu mai in extenso pentru revista Bulevard despre chiar filmul  în care joacă. Da, discutăm şi despre rolul său. Da, revista îi aparţine. Mulţumim, Adi!

Interviul este disponibil aici.

Peste 9.000 de vizualizari. Va multumim!

In mai putin de 48 de ore, cele doua teasere ale filmului nostru, plus varianta “back-to-back” (varianta cu ambele filmulete combinate intr-unul singur) au strans peste 9.000 de vizualizari, după cum urmează:

– teaser back to back -1013 vizualizări
– teaser 1 – 4,549 vizualizări
– Teaser 2 – 4,305 vizualizări

Vă multumim frumos!

Reacţiile generate pe bloguri au fost dintre cele mai variate, din fericire, in covârşitoarea majoritate, aproape exclusiv favorabile şi foarte favorabile. Singurul motiv pentru care unii au ridicat din sprâncene a fost “de ce am ales să facem un film cu ţigani”?

Să vă explicăm: filmul nostru este în primul rând despre prietenie şi familie. Este turnat în Transilvania, unde convieţuiesc, de sute şi mii de ani, români, maghiari, romi, saşi, ucraineni, tătari, cehi, slovaci… şi or mai fi. Ar fi fost nedrept să facem un film în Transilvania numai cu români, din moment ce toate aceste etnii convieţuiesc în bună pace de atâta vreme şi fac parte integrantă din construcţia identitară a acestei frumoase regiuni a României.

Şi chiar dacă am fi făcut un film exclusiv cu “ţigani”, aşa cum ne-ar plăcea să facem în viitor, ar fi ceva rău în asta? Cine poate spune ceva rău despre “Gadjo Dilo” sau “Pisică Albă“?

În imagine: Tibi Covaci, cel care joacă rolul lui Usturoi, virtuoz neîntrecut la vioară. Rom. Ungur. Din Sălaj.

Şi jupân, foarte jupân.

Surpriză! Avem teaser

Nu unul, ci două:

 

Nu am putut să-i includem decât pe câţiva din actorii noştri in teasere, dar Lucian Aleandrescu ne promite că ne va mai trimite! Care dintre ele vă place mai mult?

Filmul Usturoi: website blog facebook twitter

S-a mai stins un titan

Un film de Matei Vladutescu.

Un covaci din Sălaj

Covaciul (fierarul) are peste 80 de ani, şi când mi-a strâns mâna m-am simţit ca-ntr-o menghină. Aprig moşneagul! Aprig.
– Moşule, putem veni să te filmăm?
Ce să zică şi el:
– Haidaţi, dară!

Şi-am vinit!

Design Downloaded From Free Wordpress Themes | Free Website Templates | News and Observers